Nu aşa vreau să mi-l amintesc pe Kirk Douglas
De mult nu mi-a mai fost aşa milă de un om expus în faţa publicului ca de Kirk Douglas la ceremonia Oscarurilor de anul ăsta…
Sigur, înţeleg conceptul conform căruia “dacă e bătrân, arată ca Benjamin Button la naştere şi nici nu poate să vorbească nu înseamnă că nu mai e om”, dar să-l scoţi la produs la 94 de ani, după un atac cerebral (suferit, ce-i drept, acum 15 ani, dar ale cărui urme se văd trist), mi se pare o dovadă de cruzime.
Omul nu e senil, e coerent chiar, are simţul umorului, dar mie, ca spectator, mi-a fost greu să-l urmăresc – şi nu mă refer la faptul că avea nevoie de subtitrare, ci la disconfortul psihic pe care mi l-a provocat imaginea lui. Kirk Douglas merita un Oscar pentru unul dintre rolurile sale. Nu l-a primit niciodată. A primit, în schimb, un plic cu nominalizatele la cea mai bună actriţă în rol secundar şi câteva minute de glorie târzie. Nu avea nevoie de ele.
Explore posts in the same categories: Film, NerviEtichete: Kirk Douglas, Oscar
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.
martie 1, 2011 la 10:32 pm
korect!
bine vazut.
martie 2, 2011 la 8:06 am
Cu tot respectul, dle Braileanu, nu sint de acord cu Dv. Nu stim daca a fost scos la produs, sau i s-a propus si l-a entuziasmat oportunitatea. In afara de urmarile atacului cerebral care se vad in vorbire, este intr-o forma teribila pentru 94 de ani – nu e gras, nu e slab, are mai mult par in cap decit mine -este simpatic, “lovable” si pe faza. Sinteti sigur ca are nevoie de mila unora ca noi? Sau ca ar trebui sa ia in considerare parerea noastra daca ii sade bine sa apara in public sau nu? Cu respect.
martie 2, 2011 la 9:37 am
Nu sunt în măsură să-i spun lui Kirk Douglas ce propuneri să accepte sau nu. Eu doar am exprimat sentimentele pe care mi le-a provocat apariţia lui la Oscarurile de anul ăsta.
martie 2, 2011 la 8:07 am
PS Am folosit cuvintul “teribila” in sensul lui pozitiv, nu negativ (-:
martie 3, 2011 la 1:10 pm
Nu sunt de acord cu d-voastra. Era in maxima forma intelectuala. Probabil ca pentru d-voastra e mai importanta infatisarea? Pacat! Mai reflectati!
martie 3, 2011 la 1:24 pm
“Omul nu e senil, e coerent chiar, are simţul umorului, dar mie, ca spectator, mi-a fost greu să-l urmăresc – şi nu mă refer la faptul că avea nevoie de subtitrare, ci la disconfortul psihic pe care mi l-a provocat imaginea lui.” Asta am scris şi nu văd de unde aţi tras concluzia că e mai importantă înfăţişarea. Nici dacă arăta ca în Spartacus, dar vorbea ca acum, nu mă simţeam mai în largul meu. E vorba doar despre sentimentul pe care l-am simţit văzându-l aşa.