Arhivă pentru Ianuarie 2009

Serviţi patria?

Ianuarie 30, 2009

Am citit în Caţavencu de săptămâna asta despre metodele ilare pe care Serviciul Român de Informaţii le foloseşte pentru a atrage colaboratori care, nu-i aşa, sunt gata să servească patria. Contra cost, normal .

Asta mi-a adus aminte de o întâmplare petrecută acum câţiva ani, să tot fi fost 2003-2004. Într-o dimineaţă, mergând spre redacţie, mă întâlnesc în Piaţa Amzei cu un fost coleg de liceu pe care nu-l mai văzusem de la BAC. Ne-am salutat, am schimbat ceva amabilităţi şi am ajuns la inevitabila întrebare legată de slujbă. El mi-a zis că e broker, că are biroul undeva lângă Hotelul Bucureşti şi că se câştigă bine dacă eşti tupeist. Când i-am zis că lucrez în presă, interesul i-a crescut brusc: nu m-a întrebat ce scriu eu la revistă, ci cu cine ţine revista, contra cui se scrie la noi şi de unde ne vin banii. Enfin, ne-am despărţit cu banalul „Ne auzim la un telefon…”.

La vreo lună după asta, eram la Cluj, cu prilejul unui simpozion internaţional legat de cultură şi mass-media. Abia ajunsesem la hotel, după ce mersesem cu trenul toată noaptea. Eram varză de oboseală şi încercam sa dorm puţin, când mi-a sunat telefonul. Era „brokerul”, care mă întreba dacă n-am timp să ne întâlnim la o cafea. I-am spus că sunt la Cluj, la o conferinţă, iar el m-a întrebat dacă nu e ceva legat de unguri, fiindcă a văzut că la noi în revistă se scrie „cam des” despre UDMR. I-am tăiat-o scurt, zicându-i că sunt obosit şi că, dacă vrea să ne întâlnim, să mă sune după ce mă întorc în Bucureşti. A fost ultima oară când am vorbit cu el.

Ulterior, povestind chestia asta unui amic comun, acesta mi-a râs în faţă: „Ce broker, mă? Eşti copil?! Păi tu nu ştii că ăla lucrează la SRI?”.

Asta e, dacă omul nu m-a mai căutat, se pare că nu am fost demn să-mi manifest iubirea de ţară din postura de pseudo-spion. Am pierdut ocazia de a afla secretele Cabalei Mondiale Masonico-Balauriene, am ratat oportunitatea de a merge în vacanţă pe bani puţini în vilele SRI şi mi s-a refuzat posibilitatea de a câştiga bani pentru vigilienţa cu care mi-aş fi servit patria.

Pafariştii benevoli

Ianuarie 29, 2009

În timp ce scriu acest post, la Realitatea TV Lavinia Şandru vorbeşte cu maximă siguranţă de sine despre furtul de arme de la Ciorogârla. Ce-are dama cu mitraliera? – vă veţi întreba.

Doamna Şandru fusese invitată ca să discute bugetul, dar moderatorul de la Realitatea a amânat dezbaterea ca să-i incite pe invitaţi să-şi dea cu părerea despre armele furate – un subiect mult mai fierbinte decât amărâtul de buget. N-am văzut pe nimeni care să zică: „Nu mă pricep la acest subiect. Eu am fost invitat ca să discut despre altceva”.

Practica asta nu e nouă la Realitatea TV. La începutul anului, Stela Popescu îşi dădea cu părerea despre criza din Gaza. Fusese invitată ca să vorbească despre pensiile artiştilor, dar un „breaking news” a anunţat o nouă turnură în conflictul israeliano-palestinian, aşa că doamna Popescu a fost invitată să comenteze, ceea ce a făcut-o să-şi expună părereile ferme (nu avea nicio dilemă, numai certitudini) despre bombardamentele din Gaza.

Vina e, în primul rând, a realizatorilor TV (moderatori, dar mai ales producători), care se agaţă de exploatarea invitatului din studio pentru orice fel de subiect, în loc să-şi bată capul ca să facă materiale interesante, bine documentate şi relevante. Apoi, şi invitaţii au partea lor de vină, pentru că intră în acest joc pervers. Ridicolul nu există pentru ei, doar foamea de „sticlă”.

Astfel că nouă, telespectatorilor, ne vorbeşte despre artă un patron de firme de salubrizare:

Prigoană atotştiitorul

Revizuirea Constituţiei

Ianuarie 28, 2009

Azi am fost la o dezbatere organizată de ISP şi de CADI, pe tema revizuirii Constituţiei, pornită de la Raportul Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România. La discuţii au participat membri ai Comisiei, profesori universitari (unii constituţionalişti), politicieni, ONG-işti şi jurnalişti. Dezbaterea a fost destul de tehnică, către final s-a şi animat.

Dintre intervenţii mi-a atras atenţia cea a lui Cristian Preda, care a spus că toate forţele politice de la noi vor modificarea Constituţiei, dar nimeni, în afară de Traian Băsescu, n-a venit cu o propunere concretă. Raportul în discuţie nu este decât un punct de pornire al dezbaterii pe marginea ameliorării Legii Fundamentale, dar el a fost impus în media ca un instrument al preşedintelui pentru acapararea puterii absolute.

Iată două scurte fragmente din intervenţia lui Cristian Preda, referitoare la inutilitatea unui referendum privind forma de guvernământ şi la adversarii modificării Constituţiei:

Boy band din Finlanda

Ianuarie 26, 2009

Dacă e să existe o ţară rock pe lumea asta, atunci Finlanda e numele ei. La o populaţie de ceva peste 5 milioane de locuitori există sute de trupe care cântă rock (de la hard rock la black metal). În plus, ce altă dovadă mai bună că Finlanda „dă din cap” decât faptul că au trimis la Eurovision o trupă de hard rock (Lordi), care a şi câştigat concursul în 2006?

În Finlanda, când zici „boy band”, nu te gândeşti la Take That, *NSYNC sau Backstreet Boys, ci la nişte puştani pletoşi care par a se fi născut cu chitara electrică în mână.

Una dintre aceste „boy band” finlandeze este Sturm Und Drang, trupă pe care am descoperit-o azi şi care m-a cam dat pe spate. Trupeţii au 17 sau 18 ani, cântă heavy metal şi au lansat deja două albume, fiind influenţaţi din toate părţile (Iron Maiden, Judas Priest, dar şi Bon Jovi şi Europe, fără a-i lăsa la o parte pe conaţionalii lor de la Sonata Arctica sau Stratovarius). Sturm Und Drang a apărut cu mai bine de 20 de ani prea târziu: sigur că heavy metal-ul lor e optzecist, anacronic, patetic şi lipsit de originalitate, dar pofta lor de a cânta şi prospeţimea sound-ului mă face să îi prefer unor „monştri sacri” („metalozauri”, dacă vreţi) care, la 50 de ani, mai flutură pe scenă burţile şi puţinele fire de păr rămase pe cap.

Iaca o mostră de „boy band music” made in Finland,
Sturm Und Drang :- „Breakaway”

Nominalizări la Oscar

Ianuarie 22, 2009

Gata, s-au anunţat, nu mai e cale de întoarcere. Unele evidente, altele uşor surprinzătoare, ca de obicei, după cum urmează:

Cel mai bun film: „The Curious Case of Benjamin Button”, „Slumdog Millionaire”, „Frost/Nixon”, „The Reader”, „Milk”.

Lipseşte „Revolutionary Road”, făcut ostentativ pentru Oscar. Nu e grav. De asemenea, lipseşte „The Wrestler”, ceea ce e o mare măgărie. N-am văzut încă „The Reader”, dar, dintre celelalte, cel mai mult mi-a plăcut „Frost-Nixon”. „The Curious Case of Benjamin Button” (13 nominalizări) a fost frumos pe alocuri, dar mult prea luuuung.

Cel mai bun actor în rol principal: Frank Langella (Frost/Nixon), Sean Penn (Milk), Brad Pitt (The Curious Case of Benjamin Button), Mickey Rourke (The Wrestler), Richard Jenkins (The Visitor).

Nu l-am văzut pe Richard Jenkins în „The Visitor” (dar îl cred în stare, după ce a arătat în filmele fraţilor Coen), aşa că favoritul meu e Mickey Rourke, deşi Frank Langella e senzaţional în „Frost/Nixon”.

Cea mai bună actriţă în rol principal: Anne Hathaway (Rachel Getting Married), Angelina Jolie (Changeling), Melissa Leo (Frozen River), Meryl Streep (Doubt), Kate Winslet (The Reader).

Cum nu ştiu decât rolul Angelinei Jolie, mă abţin de la comentarii.

Cel mai bun regizor: Danny Boyle (Slumdog Millionaire), Stephen Daldry (The Reader), David Fincher (The Curious Case of Benjamin Button), Ron Howard (Frost/Nixon), Gus Van Sant (Milk).

Lipseşte Darren Aronofsky („The Wrestler”), aşa că o să ţin cu Ron Howard.

Lista completă a nominalizărilor o găsiţi aici. Oscarurile se decernează pe 22 februarie.