Arhivă pentru Februarie 2009

Fascinante mărunţişuri

Februarie 27, 2009

Astăzi găzduiesc în acest spaţiu un text de sezon scris de Meridor, care a fost la Târgul Mărţişorului de la MŢR şi a vrut să vă împărtăşească lumea colorată a miniaturilor pe care le-a văzut acolo. Citiţi tot, că e scris bine!

La sfârşitul lunii februarie, Muzeul Ţăranului Român se transformă într-o grădină zoologică în miniatură, la Târgul Mărţişorului. Numai aici poţi vedea laolaltă sute de fermecătoare nimicuri inutile şi numai aici poţi compara producţia locală de pisicuţe colorate, buburuze, îngeraşi timizi şi porcuşori zburători. Anul acesta, evenimentul a început miercuri, sub auspicile nefaste ale unei fulguieli răzleţe, şi se termină duminică, de 1 martie, iar intrarea costă 2 sau 4 lei.

Animăluţele şi omuleţii simpatici atrag prin inedit

Animăluţele şi omuleţii simpatici atrag prin inedit

Calendarul pe 2009 nu le e favorabil mărţişorarilor. 1 martie pică duminică, aşa că potenţialii cumpărători de obligaţii pentru colegele de serviciu ies din ecuaţie. Deh! E criză, iar asta se vede şi în dimensiunea târgului, mai redusă ca în anii trecuţi. (mai mult…)

Cristian Preda şi-a luat carnetul. De partid

Februarie 26, 2009

Cristian Preda este, de ieri, membru PD-L. Decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti şi consilier prezidenţial pe probleme de educaţie, Preda a scris pe blogul personal că a ales să devină democrat-liberal cu carnet de partid din trei motive: PD-L e formaţiunea politică a modernizării (aici am dubiile mele în legătură cu modernizarea adusă de un partid); el vrea să-şi ofere expertiza intelectuală (frumos, dar asta se poate face şi de pe margine, fără să te faci frate de partid cu, să zicem, Gheorghe „Pinalti” Ştefan); în fine, PD-L e locul natural al liberalilor (e cam mult spus…).

Cristian Preda

Cristian Preda

Am primit cu inima strânsă vestea intrării cu acte în regulă în politică a lui Cristian Preda, la fel cum am privit mefient şi gesturile similare ale colegilor domniei sale de la Grupul pentru Dialog Social, Adrian Cioroianu, Cătălin Avramescu şi Sever Voinescu. Adrian Cioroianu (PNL) a căzut foarte de sus, după o prestaţie lamentabilă (şi, să recunoaştem, un linşaj mediatic) în funcţia de ministru de Externe. Cătălin Avramescu a cochetat căteva săptămâni cu ideea de a candida la parlamentare din partea PD-L, după care a declarat că se retrage din cursă şi că încetează relaţiile cu partidul, în urma unui troc pe care liberal-democraţii l-au făcut cu Vadim. Sever Voinescu a rămas în cărţi şi, până la proba contrarie, e unul dintre cei mai vocali deputaţi PD-L.

Cristian Preda este un foarte bun specialist în sisteme electorale şi partide politice. L-am văzut la mai multe dezbateri pe aceste teme şi pot să spun că, din punctul meu de vedere (al „jurnalistului” care trebuie să editeze spusele unui om care vorbeşte liber), discursul său este foarte limpede, corect şi bine structurat. Cum se va folosi PD-L de cunoştinţele aplicate ale lui Cristian Preda şi cum se va descurca finul intelectual în mediul politic românesc nu tocmai aseptic şi parfumat – asta rămâne de văzut.

Oricum, Cristian Preda a anunţat că va candida la europarlamentarele din iunie şi există semnale că o va face de pe un loc eligibil. Sper ca, de la Bruxelles sau Strasbourg, să poată face oarece bine pentru România. Eu o să-i simt lipsa la dezbateri.

Partea bună de la Oscaruri

Februarie 24, 2009

Oricât de nedrepte mi se par Oscarurile câştigate de „Slumdog Millionaire”, trebuie să recunosc că spectacolul ceremoniei de decernare a statuetelor e ceva magnific. Mi-am făcut un obicei de a-l urmări, de câteva ori în direct, de obicei înregistrat.

Mă mişcă până la lacrimi imaginile cu câştigătorii de-a lungul ediţiilor şi discursurile lor, comemorarea celor dispăruţi în anul trecut şi, bineînţeles, discursurile emoţionate ale noilor oscarizaţi.

Anul ăsta ceremonia a avut o mică creştere de audienţă faţă de 2008 (când a fost urmărită de cei mai puţini telespectatori din istorie), dar nu despre asta e vorba aici, ci despre momentele serii, care au fost, în opinia mea, următoarele:

– incredibila performanţă a prezentatorului Hugh Jackman (unul dintre actorii mei preferaţi) de la începutul ceremoniei, când a făcut un one man show de 7 minute

(plus un bonus de musical dansant cu Beyonce – jos pălăria, kangaroo Jackman!);

– ideea ca fiecare actor nominalizat să fie prezentat de un câştigător anterior la aceeaşi categorie;

– Jack Black, care a prezentat secţiunea animaţie, spunând că el joacă în fiecare an într-o producţie Dreamworks şi, cu banii câştigaţi, vine la Oscaruri şi pariază pe Pixar;

– Ben Stiller parodiindu-l pe Joaquin Phoenix, care a aparut la Letterman acum două săptămâni bărbos şi complet drogat;

– clipul cu stonerii din „Pineapple Express” care se uită la filmele nenominalizate (ce a slăbit grasul de Seth Rogen!);

– lacrimile din public la discursul familiei lui Heath Ledger.

Cine vrea să vadă ceremonia, o poate urmări online aici. Durează aproape trei ore, dar merită. Dacă ar fi şi câştigat „The Wrestler” şi Mickey Rourke…

Oscar de mahala

Februarie 23, 2009

Telenovela indiană însiropată abundent, colorată frumos şi ambalată bine sonor a fost vedeta Oscarurilor de azi-noapte.

Slumdog Milionarul

Slumdog Milionarul

„Slumdog Millionaire” a luat 8 Oscaruri, dintre care 3 importante – pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor şi cel mai bun scenariu adaptat. După părerea mea, nu a meritat niciunul dintre aceste Oscaruri mari: era cel mai slab din categoria celor mai bune filme, Ron Howard a realizat o performanţă regizorală mult mai solidă cu „Frost / Nixon”, iar „The Curious Case of Benjamin Button” ar fi trebuit să câştige la scenariu adaptat. Celelalte 5 Oscaruri ale Slumdogului (imagine, montaj , sunet, coloană sonoră şi melodie) sunt cât de cât meritate.

Sean Penn a luat statueta pentru cel mai bun rol masculin („Milk”), deşi tare mult mi-aş fi dorit să câştige Mickey Rourke , nu pentru că nu cred să mai aibă vreodată şansa asta, ci pentru că pur şi simplu a făcut un rol extraordinar în „The Wrestler”. Interpretarea lui Sean Penn e foarte buna, recunosc, dar, doamnelor şi domnilor din Academie, nu aţi lăcrămat la zbuciumul sufletesc şi fizic al bătrânul Mickey?

Kate Winslet a luat Oscarul pentru rolul principal feminin din „The Reader”, deşi intepretarea ei din „Revolutionary Road” e mai nuanţată.

La roluri secundare au luat, predictibil şi relativ corect, Heath Ledger (post-mortem pentru „The Dark Night”) şi Penelope Cruz („Vicky Cristina Barcelona”).

Kate, Sean, Penelope

Kate, Sean, Penelope

Anul ăsta, Academia de Film a rezonat la exotism şi a trecut cu vederea rigurozitatea. 8 Oscaruri pentru Slumdog – o victorie mare pentru multiculturalism, o înfrângere mică pentru film.

Lista tuturor câştigătorilor o găsiţi aici.

Poliţia se scuză de deranj

Februarie 20, 2009

Scriam aici săptămâna trecută despre omul din Târgovişte care a fost dus la secţie fiindcă fotografiase maşini ale Poliţiei parcate aiurea. Bărbatului i-a fost fluturată cu largheţe posibilitatea întocmirii unui dosar penal, însă omul nu s-a resemnat şi a dat şfară în blogosfera.

Întâmplarea a ajuns în presa centrală şi la TV, aşa că Poliţia Dâmboviţa n-a mai avut pe unde să scoată cascheta şi a anunţat că poliţistul implicat în incident a fost mustrat în scris, fiindcă şi-a depăşit atribuţiile şi a făcut organele de râs. „Incidentul şi comportamentul poliţistului sunt regretabile şi (…) acest caz nu caracterizează poliţia dâmboviţeană”, se mai arată în comunicatul turnător de cenuşă în cap. În plus, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte a dispus neînceperea urmăririi penale pentru omul care a făcut pozele.

O victorie mică în marele război de dezrobire a cetăţeanului de sub bastonul reflectorizant şi fluierul strident al multpreatupeului poliţienesc.

World Press Photo

Februarie 19, 2009

S-au anunţat premiile la World Press Photo, unul dintre cele mai prestigioase concursuri internaţionale de fotografie de presă, dacă nu cel mai tare.

Asta e fotografia care a câştigat marele premiu, e făcută de americanul Anthony Suau pentru Time şi ne arată un poliţist care verifică dacă mai sunt locuitori într-o casă din Cleveland, evacuată din cauza crizei financiare.

Mie mi-a plăcut cel mai mult poza următoare, făcută de grecul Yannis Kolesidis pentru Reuters, cu ocazia protestelor din Atena, din decembrie 2008. Fotografia a luat premiul al doilea la secţiunea People in the News:

Palmaresul de anul ăsta mi se pare mai slab decât la ediţiile precedente.

Aici găsiţi galeria cu câştigătorii de anul acesta.

Deranj la Poliţie

Februarie 12, 2009

Un om a fotografiat două maşini ale Poliţiei oprite într-o staţie de autobuz din Târgovişte.

Poliţiştii l-au văzut, l-au luat şi l-au dus la secţie, după cum urmează:

Respect pentru bărbatul care a făcut pozele şi filmul şi care nu s-a lăsat călcat în picioare. Via zoso, omul spune că, până la urmă, s-a ales cu o amendă, pentru că i-a acuzat de „tactică miliţienească”. Asta la ce categorie s-o încadra – ofensă adusă autorităţii, ultraj, deranj, anacronism? Argumentul cum că, prin fotografiere, i-a obstrucţionat pe poliţişti în „exercitarea atribuţiilor de serviciu” (ah, lemnul ei de limbă!) e cel puţin ridicol: maşinile alea cu girofar şi cu număr de MAI erau acolo undercover?!

Sper ca acest caz să ajungă la TV şi în presă, iar cei vinovaţi de zel autoritar să mai stea şi în banca noastră, a cetăţenilor fără grade şi girofar.

LE: Omul zice că i s-a întocmit dosar penal pentru că a refuzat să se legitimeze, deşi în filmuleţ se vede cum poliţistul ţine în mână cartea lui de identitate!