In Flames, varianta de avarie

Aşteptam un concert In Flames în România de aproape 10 ani, când albumul „Clayman” mi-a sunat plăcut în urechi, într-o perioadă nefastă a vieţi mele. În 2005, după ce am văzut DVD-ul lor „Used and Abused – In Live We Trust”, pofta de a merge la concert mi s-a acutizat. Aşa că nu puteam decât să mă bucur, după cum am mai spus aici, când am aflat că In Flames vor concerta şi la Bucureşti.

Ce-i drept, eram un pic reticent, după ce am auzit acum două luni că Jesper Strömblad, chitaristul fondator al trupei, s-a internat la dezalcoolizare şi că va lipsi din turneul actual. Mă rog, trupa angajase un chitarist bunicel să-i ţină locul lui Jesper, aşa că problema nu părea să fie prea mare. Mai ales că show-ul era la Arenele Romane, excelente pentru un concert In Flames, cu tot tacâmul – sunet, lumini, pirotehnie.

Prima dezamăgirea fost când am văzut cu surpindere că în Arene fusese instalat un cort demn de „Festivalul Berii”, în care fusese montată o scenă modestă şi nişte lumini departe de a fi spectaculoase. Înţeleg raţiunile organizatorilor (Events) pentru desfăşurarea concertului în cort (vremea putea să fie proastă, sonorizarea pentru asemenea incinte e mai ieftină etc.), dar cred că publicul trebuia să fie anunţat din timp în privinţa condiţiilor în care urma să aibă loc evenimentul.

Cortul ruşinii

A doua dezamăgire au fost trupele româneşti din deschidere, L.O.S.T. şi Snapjaw (las la o parte faptul că Godmode, a trei trupă românească de pe afiş, nu a mai cântat – nici aici organizatorii nu au simţit nevoia să ne ţină la curent). Nu formaţiile în sine mi-au displăcut, ci prostul obicei ca, în România, soundcheck-ul trupelor din deschidere să se facă în timpul alocat cântării. E destul de greu să mai aprecizi o trupă (mai ales una undergound) după ce auzi cum îşi reglează sunetul timp de o jumătate de oră, cu bătăi enervante în tobă şi cu probe de microfon („doi-zece” a fost înlocuit cu „psycho”).

Jumătate din In Flames - varianta de criză

Însă marele neajuns al concertului l-am descoperit când In Flames au urcat pe scenă: trupa nu avea decât un chitarist! Între două piese, vocalul ne-a anunţat că înlocuitorul lui Jesper a avut ceva probleme acasă, aşa că n-a putut să vină. Mare ghinion pe noi, mi-am zis, pentru că la Sofia, cu o seară înainte, In Flames cântaseră în formulă completă… Lipsa celei de-a doua chitări s-a simţit foarte rău la solouri şi la bucăţile cu chitări în terţă (care sunt destul de multe).

Anders Fridén, călare pe situaţie

Părţile bune ale concertului au fost două: prestaţia trupei şi reacţia publicului. In Flames în formulă de patru a sunat mai bine decât majoritatea trupelor româneşti în schemă completă! Chitaristul Björn Gelotte a cântat şi o parte din partitura lui Jesper, plus solourile; bassistul Peter Iwers, o namilă cu alură de viking, cântă fără pană pe un bass cu 6 corzi; bateristul Daniel Svensson a fost la locul lui; un mare plus pentru frontmanul Anders Fridén, pe care l-a ţinut vocea mai bine decât în alte concerte şi care a interacţionat excelent cu publicul. Una peste alta, suedezii s-au arătat foarte profesionişti.

Peter Iwers, Colosul din Gothenburg

Publicul (să tot fi fost 2.000 de oameni) i-a primit foarte bine şi a reacţionat energic la piesele de rezistenţă – „Cloud Connected”, „Only for the Weak” şi „My Sweet Shadow”. Spre deosebire de concertele recente din Bulgaria şi Croaţia, prestaţia In Flames a fost mai scurtă şi, având în vedere lipsa chitaristului, s-a renunţat la unele piese („Episode 666”, „The Mirror’s Truth”) în favoarea altora („Touch of Red”, „Egonomic”). Pentru rigoare, iata playlistul complet:

1. Pinball Map / 2. Delight and Angers / 3. Drifter / 4. Colony / 5. The Hive / 6. Cloud Connected / 7. Alias / 8. Move through Me / 9. Only for the Weak / 10. Touch of Red / 11. Disconnected / 12. Come Clarity / 13. The Quiet Place / 14. Egonomic / 15. Trigger / 16. Take this Life / 17. My Sweet Shadow.

Björn Gelote, un chitarist cât doi

În concluzie, un concert OK, dar un eveniment ratat.

Aici aveţi mai multe pozei făcute de mine la concert. Scuzaţi calitatea, dar spaţiul din faţa scenei rezervat fotografilor era meschin; în plus, un domn de la pază ne tot obliga să stăm cât mai jos pe timpul celor trei piese când am avut voie să fotografiem.

Explore posts in the same categories: Muzică

Etichete: Arenele Romane, Bucureşti, Gothenburg Metal, In Flames

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.