Arhivă pentru Aprilie 2009

Anunţ umanitar

Aprilie 28, 2009

Cineva m-a rugat să dau anunţul ăsta, poate-l vede cine trebuie:

Caut medicamentul COSMEGEN LYOVAC (ACTINOMICINE D, BACTINOMICINE) 500 micrograme/flacon, 10 bucăţi pentru un copil de 4 ani cu cancer operat, internat la Spitalul Marie Curie. Relaţii la telefon 0745.630.802.

Anunțuri

O şampanie cu Principele Duda

Aprilie 15, 2009

Candidatura Principelui Duda la preşedinţie mi-a adus aminte de singurul meu contact cu personajul. Şi cu actorul din spatele personajului.

Radu Duda la GDS în 2005

Radu Duda la GDS în 2005

În ianuarie 2006, Regele Mihai i-a invitat pe membrii Grupului pentru Dialog Social şi pe oamenii din redacţia revistei 22 la Palatul Elisabeta. Am făcut parte dintre cei care au avut onoarea să dea mâna cu Regele şi să se minuneze de forţa personalităţii sale.

După discursuri relaxate din partea Majestăţii Sale şi a lui Radu Filipescu (preşedintele CA al GDS), am fost invitaţi să ciocnim o cupă de şampanie cu Familia Regală şi să gustăm din plăcinta favorită a Regelui. Se formaseră grupuri mici, în care se discuta politică şi alte mărunţişuri (între altele, Regele Mihai îi povestea academicianului Şerban Papacostea cum condusese de curând o maşină cu 200 km/h pe o autostradă din Vest!).

Eu stăteam într-un colţ cu nişte colegi de la 22, când vedem că spre noi se îndreaptă ţintă Principele Duda. Se opreşte în faţa noastră şi începe să turuie: „Un lucru interesant despre această şampanie este faptul că ea a fost servită şi la încoronarea Regelui Ferdinand…”. Şi continuă să ne spună povestea băuturii, pe care evident că o învăţase ca pe apă pentru ocazii ca aceea. Noi, perplecşi de stranietatea situaţiei, dădeam din cap, încercând să ne ascundem stânjeneala şi să părem interesaţi. Era evidentă diferenţa între naturaleţea cu care Regele Mihai îşi povestea aventurile automobilistice şi hârtia colorată sobru, dar mirosind a plastic, în care Principele Radu îşi învelea povestea. După câteva minute, lecţia de oenologie s-a terminat, iar Principele Duda a trecut la următorul grup, probabil cu aceeaşi temă de prezentat.

Ce vreau să zic cu asta este că Radu al României Duda (da, aşa va fi înscris pe buletinele de vot!!!) mi s-a părut un personaj anost, dar disciplinat, pus să joace un rol învăţat pe dinafară. La fel mi se pare şi acum, în pielea prezidenţiabilul din curtea monarhiei. Actorul îl ştim, rămâne de văzut cine regizează piesa asta.

Realitatea face ficţiune

Aprilie 9, 2009

Aseară, Realitatea TV a mai coborât, veselă, o treaptă către bulevardul viu colorat al otevismului. Dacă mai aveam nevoie de o dovadă că seriozitatea mass-media româneşti se duce dracului rapid şi inevitabil, iată că mi-a fost servită cu prisosinţă.

După ce toată ziua de ieri ne-a sâcâit cu interviul luat lui Becali – tratat de parcă ar fi fost o reuşită jurnalistică demnă de cel puţin un Pulitzer -, puţin înainte de miezul nopţii, pe fondul unei discuţii despre manipulare, în partea de jos a ecranului eram anunţaţi, în cel mai pur stil dandiaconesc, că în câteva minute urmează o demonstraţie că realitatea reuşeşte uneori să treacă de aparenţe (sau aşa ceva). Invitaţi erau Nicolae Ulieru (fost purtător de cuvânt al SRI), Miron Mitrea şi Sever Voinescu, oameni serioşi, de altfel. Ca şi la faza cu „Breaking News”, am stat cu ochii holbaţi în ecran, ca să nu pierd cine ştie ce demonstraţie importantă. Adică, na, era vorba despre Realitatea TV, post condus de Emil Hurezeanu, televiziune de ştiri, instituţie serioasă, nu?

Demonstraţia a fost cam aşa: erau prezentate alternativ imagini din filmul „Wag the Dog” (ăla în care De Niro şi Dustin Hoffman inventează un război pe calculator ca să distragă atenţia opiniei publice de la matrapazlâcurile unui politician) cu extrase din emisiunile de ştiri româneşti din ultimele trei săptămâni. Montajul era făcut în aşa fel încât să sugereze că, pe modelul din „Wag the Dog”, preşedintele Băsescu a provocat arestarea lui Gigi Becali pentru ca populaţia să uite de acordul cu FMI şi de scandalul Popoviciu. Mă rog, moderatoarea nu a spus cu viu grai supoziţia asta, dar aproape că ne făcea cu ochiul, adică „aţi înţeles, nu?”.

La asta s-a ajuns. În loc să facă investigaţii, în loc să se gândească la livrarea de fapte, şi nu presupuneri, în loc să încerce măcar să respecte nişte standarde jurnalistice minimale, în fine, în loc să-şi bată joc de inteligenţa telespectatorilor, Realitatea TV (pompos prezentată ca fiind „cel mai de încredere brand de pe piaţa televiziunilor de ştiri din România”) face însăilări, pe care nici măcar nu se mai oboseşte să le coasă cu aţă albă.

După prezentarea materialului a urmat publicitate. Nu înainte de o imagine cu invitaţii din platou, care erau la locul lor. Nu pot să mă pun în pielea celorlalţi doi, dar, în locul lui Sever Voinescu, eu aş fi plecat din emisiune. De la chestia asta până la „Senzaţional! Extraordinar! Nici nu ştiţi ce pierdeţi!” e doar un pas. Doar că, în loc de Magda Ciumac, pe masa Realităţii va dansa manele Mugur Ciuvică. Şi va face dezvăluiri. Despre Băsescu, desigur.

Monştrii i-au bătut pe extratereştri la scor de maidan

Aprilie 6, 2009

O femeie gigantică, un gândac maniac, un amfibiu humanoid, o gelatină indestructibilă şi o larvă înaltă cât un bloc sunt singurele speranţe ale omenirii în faţa unei invazii extratereste conduse de o caracatiţă malefică.

Monsters vs. Aliens e cea mai nouă animaţie de la DreamWorks şi, pe scara mea digitală de valori CGI, este puţin mai jos decât producţiile Pixar (oricare), decât „Shrek” şi „Ice Age”, dar mult peste „Madagascar” sau „Bolt”. De fapt, ceea ce califică Monsters vs. Aliens în grupa mare a animaţiilor actuale comerciale (căci nu vorbim aici de fineţuri precum „Walz with Bashir” sau „Les Triplettes de Belleville”) este umorul „politically incorrect”, glumele cu perdea, dar fără chiloţi, gagurile fizice, dar mai ales cele metafizice. Şi, să nu uit, referinţele cinematografice. Care sunt cu tonele, începând cu cele evidente („Independence Day”) şi terminând cu cele inteligente („An Inconvenient Truth”). Actorii care şi-au împrumutat vocile personajelor sunt şi ei de tot râsul (în sensul bun al expresiei): Seth Rogen (grasul imatur din filmele lui Judd Apatow), Hugh Laurie (Dr. House, aici tot în rolul unui doctor, dar carcalac), Paul Rudd (tot din gaşca lui Apatow), Kiefer Sutherland şi Rheese Witherspoon.

Once again, a UFO has landed in America, the only country UFOs ever seem to land in...

"Once again, a UFO has landed in America, the only country UFOs ever seem to land in..."

Până la „Up”, noul Pixar (iunie), şi până la următorul „Ice Age” (iulie), Monsters vs. Aliens e cea mai bună comedie animată de anul ăsta.

PS: Am văzut aseară „The International”, noul film al lui Tom Tykwer („Lola rennt”), în care un Clive Owen obosit se luptă cu o bancă. Plicticos, cu o intrigă prea complicată şi cu o scenă de pac-pac la Muzeul Guggenheim, „The International” m-a cam lăsat cu buza umflată după nişte „real action”. Mai bine mă uitam a patra oară la „Bourne Ultimatum”…

Social-democraţie euornitologică

Aprilie 2, 2009

Odată cu venirea primăverii, în Pădurea de Trandafiri Roşii s-au desemnat pretendenţii la stolul care va migra spre Vest.

În frunte stă liniştit experimentatul bufniţ, secondat de coţofana plumburie şi de puiu’. Se remarcă şi prezenţa egretei, soţia cocoşelului de silvostepă, dar şi banala dropie, fidelă bătrânului gânsac degrabă zâmbitor.

Cu ocazia desemnării, starostele pădurii trandafirii, neverosimilul dar guralivul papagal, a vrut să atragă atenţia, deşi toţi ochii erau îndreptaţi spre curcanii care tocmai îl umflau pe pinguin. În fâlfâieli de aripi, papagalul a anunţat că el va fi preşedinte peste tot ţinutul. Până la această oră, vulturul pleşuv nu s-a oprit din râs.