Dream Theater la Kavarna

Când am aflat, acum aproape o jumătate de an, că Dream Theater vor cânta la Kavarna (Kaliakra Rock Fest), mi-am zis că nu-i ratez. Într-un fel, m-am bucurat că urma să-i văd la bulgari, şi nu la români: la noi, mai ales cu ultimele amânări / anulări de concerte, exista riscul să nu iasă bine (ce s-a întâmplat aseara la Manowar mi-a confirmat temerile). Mai ales că, în România, nu cred că s-ar fi strâns peste 10.000 de oameni pentru Dream Theater, aşa cum s-a întâmplat la Kavarna.

Vineri dimineaţa am plecat din Bucureşti cu Maria, ne-am oprit preţ de o baie în mare, ceva plajă şi un borş de peşte la 2 Mai, am mai pescuit de la Mangalia înca doi amici amatori de prog şi am trecut graniţa în ţara vecină, prietenă şi, mai ales, concurentă.

David Coverdale (Whitesnake) la bloc

Am ajuns în mai puţin de oră la Kavarna, oraşul-rock de pe malul Mării Negre, pe blocurile căruia sunt pictate staruri rock. Concertul urma să înceapă în două ore, pe un stadion mic, dar cu un gazon perfect, care nu dădea niciun semn de oboseală după serile anterioare de festival (unde au cântat Motley Crue, Lauren Harris, Scorpions, Blind Guardian şi Edguy). Am dat o tură pe la standurile cu merchandise (neoficial – ieftin şi variat, oficial – scump în draci şi limitat), ne-am mai întâlnit cu prieteni români şi ne-am ocupat locul pe stadion, undeva în partea din faţă, pe centru.

Cynic

Cynic

Concertula fost deschis de americanii de la Cynic, trupa-cult de metal tehnic care, deşi a scos doar două albume în aproape 20 de ani, e citată în toate enciclopediile genului. Cei de la Cynic, în frunte cu Paul Masvidal (chitară şi voce) şi Sean Reinert (tobe), sunt foarte buni instrumentişti, dar muzica lor, privită ca un tot, mă lasă rece. Sigur, sunt sclipiri instrumentale de geniu pe ici, pe colo, dar, per total, cu toate măsurile lor compuse, parcă prea le dă cu virgulă… Oricum, publicul i-a primit destul de rece, cu excepţia notabilă a unui grup de români care dădeau din cap în faţa noastră şi care se vedea că sunt fani. Oricum, sarcina să cânţi în deschidere la Dream Theater e una cel puţin ingrată.

Dream Theater

Dream Theater

Puţin după 21:30 a început intro-ul care deschide recitalul Dream Theater, urmat de un colaj din piesele lor. Stadionul a intrat în fibrilaţie când Mike Portnoy a apărut din spatele uzinei căreia unii îi zic „baterie” în necunoştinţă de cauză. Au urmat două ore de virtuozitate la limita incredibilului, de melodie, dar şi de metal, în care patru americani şi un canadian au fermecat, în Bulgaria, mii de oameni din toată Europa.

Dream Theater au început cu „In the Presence of Enemies”, pe care Mike Portnoy ne-a livrat o mostră de pedală dublă furioasă diferită faţă de varianta de album. A urmat „Beyond This Life”, cu toată nebunia instrumentală, şi „Panick Attack”, ocazie cu care James LaBrie a demonstrat că vocea lui e din ce în ce mai bună. Prima piesă de pe noul album pe care au cântat-o a fost „A Nightmare to Remember”; din nou, Mike Portnoy a captat atenţia cu growl-ul mult mai dur decât pe album. În plus, a aruncat cu beţe în culise, a scăpat beţe, a prins beţe, a bătut tobele din picioare şi, ca să ne arate că e şi el om, a greşit la blast beat-urile de la final.

Dream Theater

Dream Theater

Primul respiro l-au oferit odată cu superba „Hollow Years”, cu un solo de mare fineţe al chitaristului John Petrucci, dar şi cu câte două versuri în plus la fiecare bridge, ceea ce face ca piesa să sune mai proggy. „Constant Motion”, „Erotomania” şi „Voices” au băgat din nou publicul în priză şi au făcut trecerea spre a doua piesă de pe noul album, „A Rite of Passage”, care se pretează foarte bine pentru concert. La „The Spirit Carries On” s-au aprins brichete, iar la „As I Am” s-a dat din cap. La bis, Dream Theater au cântat un medley format din „Metropolis”, „Learning to Live” şi „The Crimson Sunset” (prilej pentru clăparul Jordan Rudess de a face nişte giumbuşlucuri cu Zen Riffer-ul şi pentru Portnoy de a arbora steagul Bulgariei), apoi au părăsit scena, după ce au salutat publicul extraordinar care i-a aplaudat minute în şir.

Dream Theater

Dream Theater

A fost al doilea concert Dream Theater la care am participat, mult mai bun decât cel din 2002 de la Bucureşti. Anul acesta, la Kavarna, trupa a avut un chef nebun de a cânta. În plus, se vede nivelul ameţitor de profesionalism şi versatilitate muzicală la care au ajuns oamenii ăştia: în timpul concertului au avut probleme tehnice la clape şi la chitară, dar au trecut peste ele fără ca publicul să-şi dea seama. Oricum, dacă te pricepi cât de cât la muzică, după un concert Dream Theater ţi se cam schimbă sistemul de valori.

PS: La întoarcerea în ţară, în aceeaşi noapte, am greşit drumul şi am mers pe o şosea pustie şi întunecată care urmăreşte linia litoralului. Nu credeam să mă bucur vreodată aşa de tare când am intrat în România luminată, semnalizată şi asfaltată…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Muzică

Etichete: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

One Comment pe “Dream Theater la Kavarna”

  1. Victor Says:

    ai uitat sa mentionezi de solo-ul facut de Rudess pe iphone din „A Rite Of Passage” 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: