Arhivă pentru Septembrie 2009

Mascaţii

Septembrie 25, 2009

Academia Caţavencu a avut o iniţiativă, ca de obicei, şturlubatică: pentru a atrage atenţia poluării generate de traficul auto, caţavencii au pus măşti de gaze (roz!) câtorva statui din Bucureşti. Fiindcă şi statuile sunt oameni, nu-i aşa?

Iată-i pe cei patru magnifici de la Universitate (pentru cine nu e din Bucureşti, în ordinea numerelor pe tricou: Mihai Viteazul, Ioan Heliade Rădulescu, Spiru Haret şi Gheorghe Lazăr) în chip de cavaleri apocaliptici ai poluării cu gaze de eşapament:

Dacă sunteţi de părere că băieţii (şi, de ce nu, fetele) de la Caţavencu au exagerat, vă recomand o plimbare pe jos pe Calea Victoriei, în timpul săptămânii, pe la orele 17-18, când cârnatul de maşini mai mult stă decât merge. N-o să vă placă.

Anunțuri

Cristian Preda despre votul la 16 ani

Septembrie 23, 2009

Europarlamentarul Cristian Preda a propus săptămâna trecută introducerea dreptului de vot la 16 ani. Cu argumente de bun simţ – nici nu mă aşteptam la altceva. Sper ca propunerea să aibă parte de o dezbatere civilizată.

Până când televiziunile de ştiri vor găsi timp – o breşă între breaking news-urile apocaliptico-feroviare şi dezbaterile isterice despre ţărişoara înecată în prostituţie şi droguri – ca să discute şi chestii serioase, l-am întrebat azi pe Cristian Preda care-i treaba cu votul la 16 ani. Mi-a răspuns cu promptitudine şi amabilitate, după cum urmează:

Chapeau, Adriana Săftoiu!

Septembrie 22, 2009

Ultimii 5 ani mi-au ridicat orice urmă de îndoială că majoritatea parlamentarilor români nu numai că nu au ce căuta în Legislativ, ci nu merită nici funcţia de încărcător-descărcător la aprozar. Somnul în plen, Solitaire-ul pe laptopul plătit (la suprapreţ) de contribuabil, cititul presei sau, în cel mai bun caz, flecăreala pe coridoare sunt principalele activităţi de pe ordinea personală de zi a aleşilor.

Demonstraţia de azi al Adrianei Săftoiu nu face decât să-mi confirme convingerea că Parlamentul României, prin oamenii care-l populează, e una dintre cele mai perimate instituţii publice.

Pe scurt: pentru a testa atenţia parlamentarilor prezenţi, Adriana Săftoiu a citit azi un discurs fără nici cel mai mic sens. La sfărşit a primit aplauze şi mulţumiri din partea preşedintei de şedinţă. Putea să citească din basmele lui Ispirescu sau din cartea de bucate – efectul ar fi fost acelaşi. Pentru savoare, găsiţi înregistrarea video aici (la minutul 26).

Dacă aş fi în locul celor 10 parlamentari prezenţi (din 334!), eu n-aş mai scoate capul în lume.

Secţia ritmică

Septembrie 18, 2009

Din negura vremurilor (se prea poate să fi fost aprilie-mai) vin două poze de la repetiţii, în care secţia ritmică, această bielă-manivelă rock, se concentrează ca să iasă balansul…

…, după care se bucură de un moment de relache:

Pozele sunt făcute de domnul Gabi Bordeianu, să-i trăiască familia!

Resistance is kinda futile…

Septembrie 15, 2009

Ieri a fost lansat „The Resistance”, noul album Muse – singura trupă de alternative-brit-smth care îmi place. Mă rog, n-a fost dragoste la prima vedere, ci am aprofundat muzica lor după concertul din 2007 din România, care m-a lovit fix unde trebuie, adica la receptaculii auditivi. Prima oară am căzut pe spate la piesele lor „grele” („Hysteria” si „Stockholm Syndrome”,), apoi m-am apropiat de cele mai „gândite” („Map of the Problematique”) şi, normal, de cele comerciale („Starlight”, „Feelin’ Good”), că oameni suntem…

  1. „Uprising” – 5:04
  2. „Resistance” – 5:46
  3. „Undisclosed Desires” – 3:55
  4. „United States of Eurasia (+Collateral Damage)” – 5:47
  5. „Guiding Light” – 4:13
  6. „Unnatural Selection” – 6:54
  7. „MK Ultra” – 4:06
  8. „I Belong to You (+Mon Cœur S’ouvre à Ta Voix)” – 5:38
  9. „Exogenesis: Symphony Part 1 (Overture)” – 4:18
  10. „Exogenesis: Symphony Part 2 (Cross-Pollination)” – 3:56
  11. „Exogenesis: Symphony Part 3 (Redemption)” – 4:36

Aveam aşteptări mari de la albumul ăsta, mai ales că ştiam că o să fie un album conceptual. Acesta e motivul pentru care credeam că o să fie plin de faze progressive evidente şi, dacă nu ceream prea mult, ceva distors ordonat pe chitară. M-am înşelat.

Prima piesă, „Uprising” e un excelent opener: catchy, simpluţă, energizantă, fără complicaţii, impecabilă din punct de vedere compoziţional. Trec peste faptul că ar fi mers o chitară mai agresivă – care lipseşte, de altfel, pe tot albumu. Oricum, Muse live sună mai rock decât pe disc.

Piesa-titlu, „The Resistance”, este şi favorita mea de pe acest album: compoziţie cerebrală, 100% Muse, cu un refren memorabil şi instrumentaţie inspirată.

Dau skip la „Undisclosed Desire” – o melodie infectă, aproape disco – şi ajung la „United States of Eurasia”, pe care se simte pentru prima oară orchestra simfonică pe care Muse au folosit-o la înregistrări. Simt influenţe Queen, plus o temă orientală. Per total, OK.

Ei, cam aici se termină albumul ăsta pentru mine. Următoarele 4 piese sunt insignifiante, iar aşa-zisa simfonie în trei părţi de la final e plictisitoare, mai ales că Matt Bellamy arpegiază abuziv la pian.

„The Resistance” nu e chiar de aruncat. Pentru mine, primele două piese salvează restul albumului. Dacă e să-i văd pe Muse live din nou, abia aştept să mă manifest pe „Uprising”:

Noapte bucureşteană pe 2 roţi

Septembrie 12, 2009

Aseară am fost la Ciclopromenada nocturnă, care a ajuns la ediţia a 3-a. Eu şi Maria (dar şi Sandra, Dan şi Maria-Clara) ne-am închiriat biciclete de la Cicloteque şi, la 12 noaptea, am plecat de pe Strada Franceză. Nu singuri, ci alături de peste 400 de alţi biciclişti. Pentru că, dacă la primele 2 ediţii, numărul participanţilor abia a trecut de 100, acum prezenţa a fost peste aşteptari: de la o familie de biciclişti care aveau remorcat un faeton cu o fetiţă de 3 ani la un puşti de 7 ani care a pedalat pe tot traseul, de la oameni trecuţi de prima tinereţe la bikeri înrăiţi.

Am mers pe traseul Calea Victoriei – P-ţa Naţiunile Unite – Splaiul Independenţei – Bd. Cantemir – Parcul Tineretului – Bd. Şincai – Bd. Nerva Traian – Bd. Unirii – P-ţa Alba Iulia – Bd. Unirii – P-ţa Unirii – P-ţa Universităţii – P-ţa Romană – P-ţa Victoriei – P-ţa Charles de Gaulle – Bd. C. Prezan – P-ţa Presei Libere – retur prin P-ţa Victoriei – Cal. Victoriei. Coloana s-a întins pe câteva sute de metri; s-a mers pe pistele de biciclete acolo unde s-a putut, în rest am ocupat o bandă de circulaţie (sub supravegherea Poliţiei). Am fost priviţi cu suspiciune de bucureştenii întâlniţi pe traseu (majoritatea taximetrişti), am fost şi salutaţi de câteva maşini care ne-au depăşit. Bucureştiul nu e un oraş friendly pentru biciclişti – pistele sunt puţine şi, uneori, absurde (cu copaci, borduri înalte şi maşini parcate) – dar, cu toate acestea, numărul bicicliştilor e în creştere.

În jurul orei 3 am ajuns de unde plecaserăm, mai puţini decât la start. A fost prima oară când am pedalat prin Bucureşti, aşa că mă resimt puţin, mai ales din cauza şeii incomode (în afară de asta, bicicleta de la Cicloteque s-a comportat exemplar).

Mai multe poze aici.

Update 1: ne-a văzut şi Pro TV.

Update 2: Maria a scris preafrumos în „Adevărul de duminică”.

Realitatea dă cu mopul

Septembrie 11, 2009

Iată că am ocazia să scriu ceva de bine despre Realitatea TV, după ce i-am tot beştelit.

Cătălin Tolontan scrie că Sergiu Toader, revenit la Realitatea ca project manager, a făcut o listă cu personaje care au interzis pe post, printre care se numără Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, Lavinia Şandru, Marius Marinescu şi Aurelian Pavelescu. Aceste personaje au fost mediatizate în exces fără să fi făcut nimic care să merite asta (Becali e cel mai notoriu caz). Încearcă Realitatea TV să devină mai serioasă şi să recâştige din publicul pierdut? Rămâne de văzut.

Sergiu Toader a făcut şi o listă cu oameni care ar trebui invitaţi mai des în emisiunile postului: Dan Puric, Mircea Diaconu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Solomon Marcus şi alţii. Cu excepţia lui Dan Puric (care mi se pare sinistru în teoriile lui misticoido-protocroniste), ceilalţi sunt persoane absolut onorabile, dar mai ales oameni care au ceva interesant de spus, spre deosebire de pafariştii care populează talk-show-urile de acum.

Să nu confundaţi lista lui Sergiu Toader cu o cenzură totală. Sunt sigur că, dacă europarlamentarii Vadim & Becali se vor jertfi pe altarul bunăstării comunitare, dacă Lavinia Şandru va descoperi leacul pentru cancer sau dacă Aurelian Pavelescu şi Marius Marinescu iau premiul Nobel pentru fizică, Realitatea TV va găsi de cuviinţă să reflecte isprăvile lor.

Până atunci, să ne bucurăm că ecranul TV e ceva mai curat.