Sincerely, L. Cohen

Cât de diferit trece timpul peste oameni… În ultimul an, majoritatea dintre noi am îmbătrânit cu cel puţin 12 luni, am gustat din criză şi nu ne-a plăcut, ne-am şubrezit, ne-am acrit şi ne-am rutinat şi mai mult. Spre deosebire de noi, Leonard Cohen pare că a îmblânzit timpul şi l-a întors în favoarea lui, din toate punctele de vedere.

Ring the bells that still can ring

"Ring the bells that still can ring..."

Anul trecut, la concertul din 21 septembrie, am rămas cu toţii uimiţi de vivacitatea lui Leonard Cohen care, la 74 de ani, umplea un stadion şi cânta mai mult două ore absolut impecabil (după cum scriam aici). Anul ăsta, Cohen a fost neschimbat şi a oferit un concert şi mai bun, din cel puţin două puncte de vedere. În primul rând, playlistul a fost adăugit (în afară de „Democracy” a cântat tot ce a cântat şi anul trecut, plus „Lover, Lover, Lover”, „Waiting for a Miracle”, „Boogie Street”), iar întinderea concertului pe trei ore (cu o pauză de un sfert de oră) a lăsat mai mult loc de desfăşurare excelenţilor instrumentişti care-l însoţesc pe Cohen în turneu. Trebuie neapărat să-l menţionez aici pe spaniolul Javier Mas, patriarhul „double-six-ului”, care arată ca un lăutar al Mafiei siciliene şi care a făcut un solo în deschidere la „Bird on the Wire” de plângeau glandele lacrimale!

It is in love that we are made, in love we disappear...

"It is in love that we are made, in love we disappear..."

În al doilea şi cel mai frumos rând, spre deosebire de anul trecut, pe scenă a urcat Sharon Robinson, care cântă cu Cohen de 30 de ani şi care e coautoare a mai multor piese ale lui Cohen, printre care „Everybody Knows”, „Waiting for a Miracle” şi superba „Alexandra Leaving”. Sharon Robinson a făcut backing vocals şi, mai ales, a cântat dumnezeieşte o versiune soul a piesei „Boogie Street”, pe care Cohen a trecut în plan secund.

Despre Cohen însuşi ce se mai poate zice? E elegant ca un vampir, iar vocea lui sună mai bine ca niciodată. Piesele care i-au adus faima de „cântăreţ al angoaselor” respiră acum un aer de înţelepciune. Când a cântat „Halleluja ” şi „Famous Blue Raincoat” am avut sentimente aproape religioase. Fusesem avertizaţi: Cohen a zis că nu se ştie când ne mai vedem, aşa că ne dă totul. Nu au fost vorbe goale. Mulţumesc, domnule Cohen!

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Muzică

Etichete: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

One Comment pe “Sincerely, L. Cohen”

  1. aristocle Says:

    L-am cunoscut pe Cohen prima dată prin 1998, când o prietenă mi-a dat albumul The Future, pe casetă, de pe care am ascultat „Waiting for the Miracle” aproape în transă. Evident, acum îi cunosc toate melodiile până la ultimele acorduri şi cuvinte. Te invidiez pentru concert, eu nu am putut ajunge şi nici nu cred că voi mai avea ocazia.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: