Ridley Scott întinde coarda

Robin Hood-ul lui Ridley Scott, care a deschis festivalul de la Cannes aseara, nu e, aşa cum mă aşteptam, un Gladiator arcaş. Ar fi fost mai bine să fie.

Gândită ca un soi de prequel la povestea pe care o ştim cu toţii – Robin, haiducul care ia de la bogaţi şi dă la săraci între două tiruri cu arcul -, versiunea lui Ridley Scott suferă de inconsistenţă pe mai multe planuri. În primul rând, povestea e destul de complicată ca să nu poată fi rezumată într-o frază de genul „Robin Hood e arcaş în slujba regelui şi, printr-o conjunctură istorică, ajunge să unească, dintr-o postură nobilă, armatele englezilor şi să respingă invazia franceză, după care e declarat proscris”. Ideea e că fraza de mai sus are în spate mai multe poveşti – cum a ajuns Robin, printr-o minciună, să devină nobil, cum a reuşit să-i unească pe englezi etc. – care nu sunt susţinute cum se cuvine de scenariu. Apoi, personajul interpretat de Russell Crowe mi s-a părut împrăştiat. La început e doar un soldat uşor bădăran, apoi e respectuos faţă de un aristocrat care şi-a pierdut fiul în război, ca imediat să fie de-a dreptul şmecher faţă de văduva Marion. Căci da, Marion e o văduvă aprigă, nu Prinţesa din Pădurea Adormită. Relaţia ei cu Robin e bizară dintru început: arcaşul nespălat care i-a adus vestea morţii soţului trebuie să ia numele şi rolul acestuia, iniţial pentru a salva averea familiei. Inutil să spun că cei doi se îndrăgostesc, dar construirea relaţiei lor e expediată în două-trei scene, după care Robin, plecând la luptă, îi strigă: „Te iubesc, Mariano!”. Nici aşa n-ar fi fost dezastruos dacă, pe câmpul de bătălie, Robin nu s-ar fi trezit cu doamna împlătoşată, cu chef de hăcuit francezi. Şi cu o gaşcă de puştani călare pe ponei – nu mai explic şi povestea lor, că deja e prea mult. Pe scurt, francezii sunt înfrânţi, Robin e aclamat, dar nevolnicul regele îl proscrie, ca să scape de un erou incomod. Aici se sfărşeşte filmul şi începe legenda pe care o ştim.

Russell Crowe e decent în rolul lui Robin Hood, deşi n-are postura din Gladiator. Cate Blanchett are mare clasă şi eleganţă, dar nu reuşeşte să salveze prea mult din film. Singura performanţă remarcabilă e a lui Max von Sydow, care joacă cu naturaleţe rolul unui bătrân nobil ramolit. În alte roluri (cum se zicea la teatrul radiofonic): Marc Strong din nou bad guy şi Kevin Durand (Keamy din Lost) în pielea şi muşchii lui Little John.

Robin Hood a dat arcul pe ciocan.

Singurele scene la care am rezonat cât de cât au fost cele de luptă, deşi cam obosite. Ridley Scot ştie să filmeze frumos o cavalcadă, păcat că nu ne-a oferit mai multe în cele peste două ore de film. În schimb, e o fază stupidă, cu francezii debarcând, cu bărci răsturnându-se şi cu săgeţile englezilor sfârtecându-i pe invadatorii scufundaţi – Sir Ridley, chiar aşa, Saving Private Ryan vă spune ceva?

După Lord of the Rings, filmele cu săbii, arcuri şi săgeţi au intrat într-o nouă etapă. E adevărat, computerul poate că joacă mai mult decât actorii, dar măcar rezultatul poate fi spectaculos din punct de vedere vizual. Robin Hood nu foloseşte prea multe efecte speciale, dar nici pe actori nu-i pune în evidenţă. Dezamăgitor.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Film

Etichete: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

4 comentarii pe “Ridley Scott întinde coarda”


  1. Tot ce e legat de „tradiţia” lui Robin Hood mi-a plăcut, motiv pentru care am „urmărit” materialele despre acest mit. În acest sens, am încercat să nu pierd şi interpretările sau transpunerile filmografice ale aceleeaşi poveşti, străduindu-mă să trec cu vederea episoadele dulcege, din multe din aceste realizări. Am auzit şi citit câte ceva despre noul film prezentat la Cannes şi mi-aş dori să-l urmăresc, dar din ceea ce scrii pare să rezoneze şi ceva din şabloanele naţionale dintre Franţa şi Anglia (episodul cu războiul dintre cele două tabere şi exagerarea exprimată în prezenţa la război a trupei de juni, cu care se prezintă „îndurerata văduvă”). Dar, chiar dacă va trebui să îmi flagelez sensibilitatea critică, voi căuta să vizionez filmul, dacă nu pentru un mesaj (despre care aş fi dorit să ne spui şi tu ceva în comentariu), măcar gratia artis.

  2. trifoi Says:

    o sa scriu si eu despre el diseara… pe mine ma lasa rece scenele de lupta, in general. La Lord of the Rings mi-au placut pentru ca erau cu adevarat bine facute, imi pasa de personaje si erau emotionante.

  3. Garm Says:

    Sincer sunt un picut satul de povestea tipica Robin Hood. Ma bucur ca varianta asta noua prezinta o parte mai putin cunoscuta a legendei. Sper doar ca nu exagereaza cu efectele si ca lipsesc secventele alea filmate in slow motion care apar in tot mai multe filme.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: