Arhivă pentru Februarie 2011

Premiul Oscar pentru cea mai bună criză

Februarie 28, 2011

Nicio surpriză la Oscaruri: regele a luat caimacul, incepţioniştii şi reţeliştii sociali au bifat şi ei matematic, iar la animaţie e deja al patrulea an la rând când câştigă un film Disney-Pixar, încât ar trebui schimbat numele categoriei…

Singurul premiu care mi-a stârnit oarece bucurie a fost pentru cel mai bun documentar. Am văzut săptămâna două dintre filmele nominalizate şi cu şanse mari la premiu. Restrepo urmăreşte un pluton al armatei americane staţionat în Afganistan, unde trebuie să ţină sub control o poziţie din munţi. Haotic, fără un fir narativ coerent şi cu personaje uşor imbecile (deh, materialul clientului…), Restrepo eşuează în a provoca sentimente sau măcar în a oferi o imagine inteligibilă asupra războiului.

Altfel stau treburile cu Inside Job, care expune mecanismele răspunzătoare pentru criza economică pornită din America – „filmul a cărui realizare a costat 20.000 de miliarde de dolari”, după cum scrie pe afiş. Alert, incisiv, fără obrăznicia lui Michael Moore, Inside Job reuşeşte să explice motivele crizei şi pe înţelesul celor care, ca şi mine, habar n-au cu ce se mănâncă împrumuturile subprime, obligaţiunile colaterale, derivativele şi alte şmecherii financiare.

Filmul e narat calm de Matt Damon şi conţine opinii ale unor experţi economici, foşti şi actuali oficiali ai instituţiilor financiare, ba chiar şi declaraţia unei matroane de bordel de lux de pe Wall Street. Sunt savuroase (dacă n-ar fi grave) dialogurile realizatorului cu reputaţi profesori de economie care dau din colţ în colţ atunci când sunt traşi la răspundere pentru legitimarea instrumentelor financiare dubioase, în condiţiile în care luau sume enorme de bani de la cei care trăgeau sforile.

Conform filmului, nici Obama – care a câştigat alegerile pe fondul crizei şi pe baza discursului împotriva celor responsabili – nu vrea să schimbe sistemul, de vreme ce s-a înconjurat de consilieri care au lucrat pentru Goldman Sachs şi alte firme care au zăpăcit lumea cu ingineriile lor financiare.

„Timp de zeci de ani, sistemul financiar american a fost stabil şi sigur. Dar ceva s-a schimbat. Industria financiară a întors spatele societăţii, a corupt sistemul politic şi a scufundat economia mondială în criză. Am evitat dezastrul cu costuri enorme şi acum ne revenim. Dar oamenii şi instituţiile care au provocat această criză sunt încă la putere, iar chestia asta trebuie să se schimbe. Ne vor spune că avem nevoie de ei, că ceea ce ce fac ei e prea complicat pentru înţelegerea noastră. Ne vor spune că situaţia nu se va repeta. Vor cheltui miliarde ca să lupte împotriva reformei. Nu va fi uşor. Dar sunt unele lucruri pentru care merită să luptăm”, spune Matt Damon la sfârşitul filmului.

Timp de zeci de ani, sistemul financiar american a fost stabil şi sigur. Dar ceva s-a schimbat. Industria financiară a întors spatele societăţii, a corupt sistemul politic şi a scufundat economia mondială în criză. Am evitat dezastrul cu costuri enorme şi acum ne revenim. Dar oamenii şi instituţiile care au provocat această criză sunt încă la putere, iar chestia asta trebuie să se schimbe. Ne vor spune că avem nevoie de ei, că ceea ce ce fac ei e prea complicat pentru înţelegerea noastră. Ne vor spune că situaţia nu se va repeta. Vor cheltui miliarde ca să lupte împotriva reformei. Nu va fi uşor. Dar sunt unele lucruri pentru care merită să luptăm

Best of 2010

Februarie 23, 2011

Inspirat de maestrul Biro, am tras şi eu o linie tardivă peste 2010 şi mi-au ieşit următoarele podiumuri:

Film

1. Inception. Blockbuster în straturi, privit iniţial cu suspiciune de industria hollywoodiană şi acuzat că ar fi prea complicat pentru devoratorii de popcorn. De văzut neapărat şi Insheeption, spoof-ul din South Park.

2. Kick-Ass. Cea mai subversivă comedie (?) a anului, violentă şi strigătoare la cer.  Una dintre plăcerile vinovate pe care mi le asum.

3. Eu când vreau să fluier, fluier. În mare parte datorită lui George Piştereanu, a cărui interpretare e devastator de naturală şi puternică.

Seriale

1. Extras. Recomandat la o bere de mai sus menţionatul zombiolog. Hands down, cel mai bun serial făcut vreodată. 12 episoade plus un Christmas Special, o grămadă de vedete care au acceptat să se joace pe ele însele în registre ridicole (Ben Stiller, Kate Winslet, Orlando Bloom, Robert de Niro etc.), umor britanic uşor grosier, dublat de sensibilitate lăcrămoasă. Sunt fan Ricky Gervais.

2. How I Met Your Mother. Dacă auziţi prin jur „legen- … wait for it … -dary!”, să ştiţi că de aici e. Un fel de Friends adus la zi şi ceva mai caustic.

3. Grey’s Anatomy. Pentru ultimul episod al sezonului din vară, când distribuţia se reduce după ce intră unul cu un pistol în spital. Aşa se face un final de sezon!

Cărţi

1. Radu Pavel Gheo – Noapte bună, copii!. Despre pierderea inocenţei, cu nostalgii şi realitate dură, despre Banat, Moldova şi America, despre bine şi rău dincolo de oameni. Unii zic că ar fi romanul unei generaţii, eu habar n-am ce e aia, dar pentru mine a fost o carte minunată.

2. Mihai Barbu – Vând kilometri. Mihai mi-e prieten, conţinutul cărţii îl ştiam de pe mongolia.ro, dar faptul că povestea călătoriei motorizate e acum între coperţi, cu pozele de rigoare, m-a umplut de bucurie.

3. Stieg Larsson – Millennium. Nu e o capodoperă, dar e scrisă brici, bine dozată şi se citeşte compulsiv.

Muzică

1. Seventh Wonder – The Great Escape. Progresiv epic, foarte melodios şi suficient de complicat cât să dai cu basca de pământ, mai ales când auzi ce voce are Tommy Karevic.

2. James LaBrie – Static Impulse. Supriza anului, nimeni nu se aştepta ca sclifositul de la Dream Theater să scoată un album forjat cu iz modern de Göteborg.

3. Avantasia – Angel of Babylon & The Wicked Symphony. Din două albume bunicele de power metal se pot strânge suficiente piese pentru unul foarte bun, mai ales când ai invitaţi o duzină de vocali meseriaşi.

Cine-o bărbieri statuia?

Februarie 21, 2011

Carevasăzică, din perspectiva cârcotaşului, avem aşa:

deşteptul care, la strâmtoare, îşi documentează video supravieţuirea şi regretă că nu şi-a luat un briceag elveţian;

balerina care joacă alba-neagra cu ea însăşi, dar pierde în uralele publicului;

– drogatul  care sare pe geam direct în tomberon când maică-sa bate la uşă şi care merită mai multă atenţie decât boxerul de frac’su;

– fraudulosul încărcător-descărcător de idei în somn, al cărui titirez face diferenţa;

– cuplul de lesbiene intelectuale dat peste cap de hippiotul donator de spermă;

oratorul care demonstrează într-un mod total nefericit excelenta acustică oferită de Stadionul Wembley;

– nesimţitul de calculatorist a cărui găselniţă îi face pe unii să se trezească în toiul nopţii pentru a-şi admira fermele fruntaşe la depăşirea planului cincinal de flamingi;

– cowboyul sechestrat în grădiniţă de un urs roz;

– un alt cowboy, de data asta putred ca o vişină scoasă din alcool de o săptămână;

– în fine, rednecii care vânează  veveriţe în scopuri gastronomice.

Dacă habar n-aveţi ce înseamnă cele 10 chestii de mai sus, înseamnă că, pentru dumneavoastră, principala ştire de lunea viitoare o să fie legată de noul preşedinte al UDMR şi, posibil, noul premier.

Noi, ceilalţi, vom fi cu ochii pe statuetele aurite cu role de film în loc de postamente.