Archive for the ‘Politică’ category

Lângă polonezi

Aprilie 12, 2010

Legăturile mele cu Polonia datează de câţiva ani, de când am lucrat la nişte suplimente cu oameni din ambasada poloneză de la Bucureşti. Până atunci nu ştiam mai nimic despre Polonia, în afara nuvelei „Sobiesky şi românii” din manualele de şcoală primară, a serialului „Norii negri”, apoi a contactelor cu turiştii polonezii de la care cumpăram bomboane pe litoral în anii ’80 şi, ulterior, când am început să pricep cât de cât, ştirile de la Europa Liberă despre Solidaritatea.

Din suplimentele poloneze la care am lucrat pentru revista 22 am aflat mai multe despre istoria acestui popor, dar mai ales despre evoluţiile contemporane ale societăţii poloneze. În plus, angajaţii ambasadei cu care am avut de a face sunt foarte profesionişti şi deschişi. În 2008 am avut ocazia să merg în Polonia, la Wroclaw, unul dintre cele mai frumoase oraşe pe care le-am văzut. Am cunoscut atunci polonezi de rând, dar şi autorităţi, şi am fost frapat în primul rând de bunul-simţ de care dădeau dovadă. Simplificând, nu spun decât că, la o oră de vârf, pe o stradă cu două sensuri de circulaţie şi cu linie de tramvai, singura maşină pe care am văzut-o depăşind coloana substanţială de autovehicule care stăteau la semafor a fost o ambulanţă… Asta ca să nu mai vorbesc de zelul cu care polonezii lucrau la restaurarea clădirilor vechi ale oraşului.

Tragedia din weekend, în care a murit preşedintele Lech Kaczynski, m-a mişcat profund, mai ales din pricina coincidenţei nefaste cu comemorarea masacrului de la Katyn. Am revăzut aseară filmul lui Wajda şi am fost din nou emoţionat de ororile absurde prin care au trecut polonezii. E aproape un miracol că poporul polonez a ieşit atât de sănătos din perioada comunistă. Ceea ce mă face să cred că şi de data asta polonezii vor fi uniţi şi vor trece peste încercarea la care au fost supuşi prin pierderea, într-o clipă, a unei bune părţi a elitei politice şi militare.

Sumă nulă

Decembrie 13, 2009

Renumărarea voturilor nule mă duce cu gândul la începutul genialului fragment de mai jos:

Straşnic!

Kinky malefic, dar uşor turbulent

Decembrie 8, 2009

Via Bleen.

Vae victis

Decembrie 7, 2009

Pentru triumfalismul de după exit poll-uri, când mai avea puţin şi pupa şi microfoanele, nu numai soţia, crinul şi icoana, domnul Geoană are o zi grea. Cum nu-l cred capabil de depresii profunde, nu-i plâng de milă. După cum a declarat, a câştigat un prieten nou, pe domnul Atonescu, care îi poate oferi sprijinul moral, în cazul în care relaxarea în reşedinţa domnului Vântu nu mai dă rezultate.

Vae victis

Printre cunoscuţii mei, dintre care o bună parte l-au votat de domnul Antonescu în primul tur, filmuleţul cu Băsescu din 2004 a fost punctul de cotitură care i-a scandalizat şi i-a făcut să voteze împotriva convingerilor politice, dar mai ales împotriva josniciei. Să fie primit, domnule Patriciu!

În rest, vor fi scandaluri, turbulenţe, urlete şi vânzoleală. Pe care, prin votul meu, mi le-am asumat, în detrimentul liniştii lucrative şi a zâmbetului iliescian.

Vântule, stai! … şi ascultă ce-ţi spun

Decembrie 3, 2009

Caricaturistul Ion Barbu (între altele, coautor al lui Mihai şi al lui John) s-a jucat cum ştie el mai bine şi a croşetat pe marginea conflictului dintre Vântu şi Băsescu.

Iaca ce-a ieşit:

Instinct (de) primar

Decembrie 2, 2009

L-am cunoscut pe primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, în 2004, când mi-a acordat un interviu în calitate de primar reales la scor de maidan (în aceeaşi calitate l-am intervievat atunci şi pe primarul Sibiului, Klaus Johannis – cum e istoria asta, dom’le…). Mi-a făcut impresia unui om serios, pus pe treabă, şi nu pe taclale, ceea ce era cam rar pe la noi, prin Bucureşti.

L-am revăzut pe domnul Ciuhandu la Bucureşti câteva luni mai târziu, când a acceptat, la sacrificiu, să preia conducerea PNŢCD, aflat în derivă, ca să nu zic zombificat. Mi-a fost milă de primarul Timişoarei când a candidat, tot la sacrificiu, la preşedinţia României, în acelaşi an.

Între timp, PNŢCD s-a autodevorat, scindat, aliat, frezat şi fezandat. Despre domnul Ciuhandu mi-au mai trecut pe la ureche ceva poveşti legate de afacerile lui şi ale fiului, dar am preferat să nu le cred, gândindu-mă la omul serios cu care, cândva, băusem o bere pe strada Batiştei, după un interviu.

Ieri, Gheorghe Ciuhandu a semnat „Parteneriatul pentru Timişoara”, prin care, pe scurt, îl sprijină pe Mircea Geoană, în schimbul unor promisiuni. Care promisiuni, din punctul meu de vedere, nu se vor realiza nici în două mandate. Şi tot din punctul meu de vedere, Gheorghe Ciuhandu a pierdut, cu ocazia asta, posibilitatea să fie reales primar al Timişoarei.

Aşa mi s-a năruit mie mitul celor doi primari-minune din provincie.

Despre Klaus Johannis, altădată.

Varujan Leviatan

Noiembrie 27, 2009

Domnul Varujan Vosganian, fost ministru de Finanţe, dar mai ales prim- vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, a declarat la Realitatea TV că preşedintele Băsescu ar trebui să citească şi Constituţia, nu numai „Leviatanul” lui Cărtărescu.

Varujan Leviatan

Aşa se întâmplă când economia şi poezia se împletesc în mod nefericit în capul unui om altfel blând până la lacrimi, ale cărui competenţe şi coerenţe sunt exemplificate în înregistrarea de mai jos: