Archive for the ‘Politică’ category

M-am radicalizat

Noiembrie 27, 2009

La asta s-a ajuns: de la campania dusă prin circ la cea purtată prin efecte speciale.

Ce urmează, ca Dinu Patriciu să apară şi să se jure că l-a văzut cu ochii lui pe Băsescu cum i-a luat capul lui Mihai Viteazul, cum i-a tras pe roată pe Horea, Cloşca şi Crişan, cum a scufundat Titanicul, cum l-a împuşcat pe Kennedy şi cum a topit calota glaciară?

Anunțuri

Cristian Preda despre votul la 16 ani

Septembrie 23, 2009

Europarlamentarul Cristian Preda a propus săptămâna trecută introducerea dreptului de vot la 16 ani. Cu argumente de bun simţ – nici nu mă aşteptam la altceva. Sper ca propunerea să aibă parte de o dezbatere civilizată.

Până când televiziunile de ştiri vor găsi timp – o breşă între breaking news-urile apocaliptico-feroviare şi dezbaterile isterice despre ţărişoara înecată în prostituţie şi droguri – ca să discute şi chestii serioase, l-am întrebat azi pe Cristian Preda care-i treaba cu votul la 16 ani. Mi-a răspuns cu promptitudine şi amabilitate, după cum urmează:

Chapeau, Adriana Săftoiu!

Septembrie 22, 2009

Ultimii 5 ani mi-au ridicat orice urmă de îndoială că majoritatea parlamentarilor români nu numai că nu au ce căuta în Legislativ, ci nu merită nici funcţia de încărcător-descărcător la aprozar. Somnul în plen, Solitaire-ul pe laptopul plătit (la suprapreţ) de contribuabil, cititul presei sau, în cel mai bun caz, flecăreala pe coridoare sunt principalele activităţi de pe ordinea personală de zi a aleşilor.

Demonstraţia de azi al Adrianei Săftoiu nu face decât să-mi confirme convingerea că Parlamentul României, prin oamenii care-l populează, e una dintre cele mai perimate instituţii publice.

Pe scurt: pentru a testa atenţia parlamentarilor prezenţi, Adriana Săftoiu a citit azi un discurs fără nici cel mai mic sens. La sfărşit a primit aplauze şi mulţumiri din partea preşedintei de şedinţă. Putea să citească din basmele lui Ispirescu sau din cartea de bucate – efectul ar fi fost acelaşi. Pentru savoare, găsiţi înregistrarea video aici (la minutul 26).

Dacă aş fi în locul celor 10 parlamentari prezenţi (din 334!), eu n-aş mai scoate capul în lume.

Gust in the Wind

Septembrie 7, 2009

Mircea Geoană candidează, şi asta îi ocupă, vorba aia, aproape tot timpul. În timpul în care nu se visează la Cotroceni, în Hawaii sau pe Lună, domnul Geoană scrie o carte şi, pentru asta, lecturează. Din cine? Ia lăsaţi din mână orice v-ar putea sta în gât şi luaţi aminte:

Aţi văzut vreun talk-show în care incultura preşedintelui PSD să fie cântărită, analizată, amendată, şi apoi spânzurată pe sticlă? Păi ia să le fi ieşit lui Băsescu sau Elenei Udrea nişte porumbei semidocţi din gură, moaaamă, atunci să te fi ţinut, cred că televiziunile de ştiri aveau material pentru toată campania, nici nu le mai trebuiau imagini de la telespectatori cu jeepuri parcate pe spaţii verzi!

Zelos, reabilitarea trecea…

Septembrie 4, 2009

Centrul istoric al Bucureştiului e o rană. Acolo unde ar trebui să fie miezul vieţii cultural-artistice, esenţa turistică a oraşului şi buricul gastronomic al Capitalei – ei bine, în locul tuturor acestor concepte de civilizaţie e o groapă.

Înainte de a fi o rană, centrul istoric al Bucureştiului e o ruşine. De anul trecut, în locul Lipscanilor este un şanţ imund, mediul natural al gunoaielor şi al câinilor vagabonzi. Mie unuia mi-a fost mereu ruşine când am trecut pe acolo. Nimeni nu mai ştie când a început ceea ce pompos se numeşte „reabilitarea centrului istoric al Capitalei”; ideea e că, de aproape un an, lucrările au fost lăsate în paragină. Autorităţile pot invoca faptul că s-a reziliat contractul cu firma incapabilă şi că s-a organizat o nouă licitaţie, ceea ce a necesitat timp. Dar eu ştiu din experienţe proprii că un om aflat într-o poziţie măricică de putere (recte, primatul Oprescu), dacă vrea să facă ceva cu adevărat, o face. Nu într-un an, ci într-o lună.

Săptămâna trecută am mers din nou în zona Lipscani, pe care mă aşteptam să o găsesc la fel de dezolantă. Surpriză: se lucra în draci! Zeci de muncitori cu lopeţi şi târnacoape săpau şi nivelau,  utilajele duduiau, se montau ţevi, cabluri – ce mai, zarvă mare. „Deci, se poate!”, mi-am zis.

Macaroana entuziasmului mi-a fost secţionată chirurgical când, lângă Banca Naţională, am văzut adevăratul motiv al iureşului reabilitant: domnul Oprescu era în vizită de lucru. Înconjurat de ingineri, primarul le asculta explicaţiile competente şi trăgea din ţigară cu un aer sapient. Cu o seară înainte, îl văzusem la televizor cu acelaşi discurs populist, răspunzând aiurea la întrebări concrete, cabotin şi patetic. (L-am intervievat şi eu pe doctorul Oprescu în urmă cu nişte ani şi mi-a plăcut atunci de el, pentru că părea un om care nu se ascunde după cireş; nu ştiu dacă s-a schimbat el în rău sau m-am deşteptat eu în bine…). Aşadar, coincidenţă!, în preambulul cursei pentru Preşedinţie, domnul Oprescu a trecut la treabă, după ce, într-un an de zile, s-a remarcat doar prin cârnatul-record şi prin nişte iniţiative elucubrante.

Am trecut  şi ieri pe Lipscani. După cum mă aşteptam, verva se atenuase şi se muncea cam aşa:

Nu e tocmai rău că în sfârşit s-au reluat lucrările la centrul istoric, dar mă enervează adevăratul motiv: nu pentru că domnului Oprescu îi e ruşine cu groapa de gunoi din mijlocul Bucureştiului, ci pentru că, în caftul electoral, dă bine să „reabilitezi”, mai ales dacă în ultima vreme n-ai „abilitat” nimic.

Coate-gioale

August 20, 2009

O comisie parlamentară plănuieşte pe sub masă cum să înfunde un ministru, în loc să caute adevărul.

Ministrul respectiv vine la audieri şi dă cu tifla comisiei, în direct şi cu membrii comisiei rugându-l să nu plece.

desenperjo copyCu infime excepţii, politica românească e un nesfârşit dat la gioale. Preşedinte vs. premier, guvern vs. parlament, parlament vs. preşedinte, magistraţi vs. guvern etc. – cred că cele trei puteri fundamentale ale statului român s-au faultat ca pe maidan în toate combinaţiile posibile. Iar când intră în horă şi a patra putere, presa,  şi începe să dea coate în ficaţi pe ritmul impus de celelalte trei, comedia cam gata sau, după cum admirabil spunea mai deunăzi un amic, „s-a stricat prăjitura!”. Ai zice că măcar acum, cu ocazia crizei, ar trebui să se potolească şi să-şi vadă de treabă. Dar „Ba pe-a mă-tii!”-ismul românesc  nu se împiedică de o simplă recesiune…

După campanie

Iunie 22, 2009

În caz că v-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă cu materialele electorale de amploare după alegeri, mai jos aveţi unul dintre posibilele răspunsuri: