Archive for the ‘Voiaj’ category

Praga văzută de sus

Mai 14, 2010

Mi s-a spus că orice oraş arată mai bine dacă e privit de sus. Am văzut anul trecut Parisul din Arc de Triomphe, din Tour Eiffel şi de la Sacre Coeur. Da, arată spectaculos. La fel de spectaculoasă mi s-a părut şi Praga văzută anul ăsta din Petřínská rozhledna şi de la Pražský hrad, doar două dintre cele peste 120 de locuri de unde poate fi văzută panorama capitalei Cehiei.

Vedere din Turnul Petřín

M-am întrebat dacă Bucureştiul e defavorizat prin faptul că nu are locuri publice înalte de unde să poată fi văzut. Mă tem că e, mai degrabă, favorizat de lipsa lor.

Brief

Martie 29, 2010

Cu plăcere raportez că în weekendul ăsta am participat la următoarele acţiuni:

* preview la numărul 2 al Decât o Revistei (aşa o fi acordul gramatical?). Aglomeraţie, multă lume „urbană”, câţiva cunoscuţi, dulciuri de casă foarte bune, două pisici ale incintei (Verde Cafe, în zona Vasile Lascăr – Tunari). Decât o Revista apare în două săptămâni şi printre fetele de pe copertă e şi Maria.

* conferinţa Explore Camino, unde nişte oameni care au făcut pelerinajul de 800 km pe jos sau pe bicicleta ne-au povestit cum e. Cel mai tare a fost Richard Reese, un trainer olandez care trăieşte în România şi care a dat toate detaliile tehnice şi pragmatice ale drumului cu bicicleta pe traseul spaniol.

* animaţia How to Train Your Dragon 3D la cinema, care a fost peste medie. Iniţial n-am fost prea încântat să merg la 3D, mai ales după experienţa nefericită cu Alice in Wonderland, la care s-a văzut foarte întunecat (The Light Cinema). La Cinema City a fost OK, aşa că am putut să mă bucur liniştit de film, care a avut proporţii rezonabile de umor, efecte speciale, şantaj emoţional şi didacticism.

* bonus, duminică l-am băgat pe Dudu într-o amplificare adevărată după mai bine de o lună de pauză. Am tras o repetiţie cu un domn tobar la prima vedere, alături de cei 2 chitarişti cu care cânt de 1 an.  Ne-am cam ieşit din mână, dar asta se rezolvă cu repetiţiile. N-a fost rău.

Cam atât. A, şi am terminat Medal of Honor Airborne – brici! -, şi am văzut The Manchurian Candidate – slab.

Camino

Martie 22, 2010

Maria a scris despre Camino, pelerinajul de 800 de km prin Spania, o experienţă care poate fi, de la caz la caz,  religioasă, turistică sau, pur şi simplu, fizică.

Camino pleacă din pirineii francezi şi se termină la Santiago de Compostela, aproape de ocean. Se merge pe jos sau pe bicicletă, cu un bagaj minim, timp de o lună. La plecare obţii paşaportul de pelerin, care îţi permite să te cazezi şi să mănânci la preţuri mici. La sosire primeşti „compostela”, diploma de pelerin. Drumul durează cam o lună.

Mulţi pleacă pe Camino pentru experienţa spirituală, ca să se regăsească după momente dificil. Eu m-aş duce pentru exerciţiul fizic şi pentru plăcerea de a desoperi la picior sau la pedală bucăţi dintr-o ţară străină.

Stockholm

Noiembrie 25, 2009

Frumos oraş, nu spectaculos, dar aşa cum trebuie, curat, bine organizat şi frumos colorat de toamnă (am fost acum o lună).

Noapte bucureşteană pe 2 roţi

Septembrie 12, 2009

Aseară am fost la Ciclopromenada nocturnă, care a ajuns la ediţia a 3-a. Eu şi Maria (dar şi Sandra, Dan şi Maria-Clara) ne-am închiriat biciclete de la Cicloteque şi, la 12 noaptea, am plecat de pe Strada Franceză. Nu singuri, ci alături de peste 400 de alţi biciclişti. Pentru că, dacă la primele 2 ediţii, numărul participanţilor abia a trecut de 100, acum prezenţa a fost peste aşteptari: de la o familie de biciclişti care aveau remorcat un faeton cu o fetiţă de 3 ani la un puşti de 7 ani care a pedalat pe tot traseul, de la oameni trecuţi de prima tinereţe la bikeri înrăiţi.

Am mers pe traseul Calea Victoriei – P-ţa Naţiunile Unite – Splaiul Independenţei – Bd. Cantemir – Parcul Tineretului – Bd. Şincai – Bd. Nerva Traian – Bd. Unirii – P-ţa Alba Iulia – Bd. Unirii – P-ţa Unirii – P-ţa Universităţii – P-ţa Romană – P-ţa Victoriei – P-ţa Charles de Gaulle – Bd. C. Prezan – P-ţa Presei Libere – retur prin P-ţa Victoriei – Cal. Victoriei. Coloana s-a întins pe câteva sute de metri; s-a mers pe pistele de biciclete acolo unde s-a putut, în rest am ocupat o bandă de circulaţie (sub supravegherea Poliţiei). Am fost priviţi cu suspiciune de bucureştenii întâlniţi pe traseu (majoritatea taximetrişti), am fost şi salutaţi de câteva maşini care ne-au depăşit. Bucureştiul nu e un oraş friendly pentru biciclişti – pistele sunt puţine şi, uneori, absurde (cu copaci, borduri înalte şi maşini parcate) – dar, cu toate acestea, numărul bicicliştilor e în creştere.

În jurul orei 3 am ajuns de unde plecaserăm, mai puţini decât la start. A fost prima oară când am pedalat prin Bucureşti, aşa că mă resimt puţin, mai ales din cauza şeii incomode (în afară de asta, bicicleta de la Cicloteque s-a comportat exemplar).

Mai multe poze aici.

Update 1: ne-a văzut şi Pro TV.

Update 2: Maria a scris preafrumos în „Adevărul de duminică”.

Transfăgărăşan

August 11, 2009

Am încheiat escapadele turistice din vara asta cu o tură de Transfăgărăşan, probabil cel mai spectaculos traseu rutier din România.

Peisajele sunt luătoare de respiraţie, mă-nţelegeţi, mai ales dacă aveţi noroc de vreme bună.

Trei chestii mi-au displăcut profund: şoseaua bombardată dintre Bâlea şi Vidraru (nu înţeleg de ce partea din judeţul Sibiu e buna, pe când cea din Argeş e plină de gropi şi de petice de asfalt – mă rog, înţeleg, dar asta deja e altă poveste…); infrastructura turistică plină de neajunsuri (cu pensiuni date în folosinţă înainte de a fi terminate, patroni puşi pe căpătuială şi servicii la limita de jos a amabilităţii); sutele de manelişti lăţiţi cu grătarele pe fiecare metru pătrat de iarbă sau de stâncă.

În rest a fost de bine. Mai multe poze găsiţi aici.

Din vacanţă

Iulie 29, 2009

Din săptămâna de concediu petrecuta la mare, vă pot spune cu siguranţă că:

– drumul de la Bucureşti până la 2 Mai a durat 6 ore cu maşina, în condiţiile în care poliţia a închis A2 din cauza unor accidente şi ne-a deviat pe la Hârşova. Am trecut Dunărea pe la Giurgeni, plătind taxa de rigoare de 8 RON (aud azi că şi la Cernavodă se pune o taxă de 10 RON – la cât trafic e în weekend, cred că e soluţia ieşirii din criză!). De la ieşirea din Constanţa până la Eforie Nord am făcut o oră. Sfat prietenesc: nu vă duceţi la mare cu maşina în weekend.

– nici anul ăsta n-am văzut delfini, ceea ce e trist, dar imaginea asta m-a mai înmuiat:

Am ratat răsăritul din mare, dar am prins unul din nori.

– borşul de peşte de la Micul Golf are, vorba aia, „aceeaşi aromă şi gust sublim”.

– castelul de nisip pe care l-am făcut sezonul ăsta a rezistat 2 zile în mijlocul plajei şi a stârnit ceva invidie, dacă nu pentru arhitectură, măcar pentru durabilitate.

King of the Castle

– Vama Veche e o dezolantă în timpul săptămânii şi viermuială în weekend. Eclectismul Vămii (în care urlă rock, rap, punk, electro, jazz, manele şi tot ce vă trece prin cap) e stresant. Asta nu înseamnă că nu m-am alăturat gloatei, dansând beat în jurul infamului bec de la Stuf.

– m-am întors în Bucureşti pe la Negru Vodă – Adamclisi – Cernavodă -A2. În afară de faptul că şoseaua e goală, bine semnalizată  şi nu prea ai cum să te rătăceşti, drumul este minunat prin Dobrogea şi pe malul Dunării.

Cetatea Adamclisi

Cetatea Adamclisi. În plan foooarte îndepărtat, vârful monumentului Tropaeum Traiani.

După Paris în mai şi Marea Neagră în iulie mai urmează un weekend pe Transfăgărăşan şi cam ăsta va fi fost concediul meu pe 2009.