Posted tagged ‘Matt Damon’

Premiul Oscar pentru cea mai bună criză

Februarie 28, 2011

Nicio surpriză la Oscaruri: regele a luat caimacul, incepţioniştii şi reţeliştii sociali au bifat şi ei matematic, iar la animaţie e deja al patrulea an la rând când câştigă un film Disney-Pixar, încât ar trebui schimbat numele categoriei…

Singurul premiu care mi-a stârnit oarece bucurie a fost pentru cel mai bun documentar. Am văzut săptămâna două dintre filmele nominalizate şi cu şanse mari la premiu. Restrepo urmăreşte un pluton al armatei americane staţionat în Afganistan, unde trebuie să ţină sub control o poziţie din munţi. Haotic, fără un fir narativ coerent şi cu personaje uşor imbecile (deh, materialul clientului…), Restrepo eşuează în a provoca sentimente sau măcar în a oferi o imagine inteligibilă asupra războiului.

Altfel stau treburile cu Inside Job, care expune mecanismele răspunzătoare pentru criza economică pornită din America – „filmul a cărui realizare a costat 20.000 de miliarde de dolari”, după cum scrie pe afiş. Alert, incisiv, fără obrăznicia lui Michael Moore, Inside Job reuşeşte să explice motivele crizei şi pe înţelesul celor care, ca şi mine, habar n-au cu ce se mănâncă împrumuturile subprime, obligaţiunile colaterale, derivativele şi alte şmecherii financiare.

Filmul e narat calm de Matt Damon şi conţine opinii ale unor experţi economici, foşti şi actuali oficiali ai instituţiilor financiare, ba chiar şi declaraţia unei matroane de bordel de lux de pe Wall Street. Sunt savuroase (dacă n-ar fi grave) dialogurile realizatorului cu reputaţi profesori de economie care dau din colţ în colţ atunci când sunt traşi la răspundere pentru legitimarea instrumentelor financiare dubioase, în condiţiile în care luau sume enorme de bani de la cei care trăgeau sforile.

Conform filmului, nici Obama – care a câştigat alegerile pe fondul crizei şi pe baza discursului împotriva celor responsabili – nu vrea să schimbe sistemul, de vreme ce s-a înconjurat de consilieri care au lucrat pentru Goldman Sachs şi alte firme care au zăpăcit lumea cu ingineriile lor financiare.

„Timp de zeci de ani, sistemul financiar american a fost stabil şi sigur. Dar ceva s-a schimbat. Industria financiară a întors spatele societăţii, a corupt sistemul politic şi a scufundat economia mondială în criză. Am evitat dezastrul cu costuri enorme şi acum ne revenim. Dar oamenii şi instituţiile care au provocat această criză sunt încă la putere, iar chestia asta trebuie să se schimbe. Ne vor spune că avem nevoie de ei, că ceea ce ce fac ei e prea complicat pentru înţelegerea noastră. Ne vor spune că situaţia nu se va repeta. Vor cheltui miliarde ca să lupte împotriva reformei. Nu va fi uşor. Dar sunt unele lucruri pentru care merită să luptăm”, spune Matt Damon la sfârşitul filmului.

Timp de zeci de ani, sistemul financiar american a fost stabil şi sigur. Dar ceva s-a schimbat. Industria financiară a întors spatele societăţii, a corupt sistemul politic şi a scufundat economia mondială în criză. Am evitat dezastrul cu costuri enorme şi acum ne revenim. Dar oamenii şi instituţiile care au provocat această criză sunt încă la putere, iar chestia asta trebuie să se schimbe. Ne vor spune că avem nevoie de ei, că ceea ce ce fac ei e prea complicat pentru înţelegerea noastră. Ne vor spune că situaţia nu se va repeta. Vor cheltui miliarde ca să lupte împotriva reformei. Nu va fi uşor. Dar sunt unele lucruri pentru care merită să luptăm

Anunțuri

Greengrass Zone

Aprilie 1, 2010

Jason Bourne s-a înrolat în armata SUA, caută arme de distrugere în masă prin Bagdad, nu se mulţumeşte să asculte de ordinele superiorilor, ia situaţia în mâini şi descoperă că motivul invocat de americani ca să invadeze Irakul nu prea stă în picioare.

Ăsta e Green Zone (pe ecranele româneşti din 9 aprilie, distribuit de Ro Image 2000), cea mai recentă colaborare dintre Paul Greengrass şi Matt Damon, după ultimele două părţi din trilogia Bourne. Din păcate, nu la fel de bună. Dacă Greengrass s-a abţinut de la judecăţi morale în United 93 (unde nu s-a implicat în poveste – teroriştii din avion erau nişte oameni speriaţi, iar americanii de la sol nişte birocraţi derutaţi), în Green Zone e făţiş împotriva înalţilor demnitari care au iniţiat războiul din Irak. Filmul e cam moralizator pentru gustul meu, şi nu într-un fel subtil: la un moment dat, un irakian îl ucide aproape inexplicabil pe un conaţional de-al său, apoi îi explică ofiţerului american că n-ar trebui să se amestece în problemele altor popoare. Sigur, e un curent de opinie; sigur, americanii n-au găsit armele de distrugere în masă nici în ziua de azi (filmul se petrece în 2003); sigur, Irakul nu e democratizat nici azi. Dar nu vreau ca un film să-mi arunce asta în faţă.

Atât e pe partea negativă. De cealaltă parte, avem un film de acţiune superalert, filmat în mare parte din mână, montat din scurt, cu imagine granulată pentru urmăririle nocturne, cu gloanţe şuierând ca în Black Hawk Down şi cu un Bagdad foarte bine reconstituit (s-a filmat în Maroc, Spania şi UK). Matt Damon (nu, nu e Jason Bourne, cum am scris la început, ci e ofiţerul Miller, care caută WMD) şi Greg Kinnear şi Brendan Gleeson sunt OK, dar niciunul nu excelează. Dacă ar fi să dau o notă filmului, ar merge un 7. Cam puţin pentru un Greengrass.