Fără miros

„Oricât de adânc ar fi îngropat, căcatul tot miroase!”, ne-a avertizat Cornel Nistorescu, invitat la un seminar în primii ani de facultate. Iar noi, viitori jurnalişti, i-am sorbit cuvintele cu respectul cuvenit unui guru. Căci asta era Nistorescu acum 7-8 ani. Studiasem la curs reportajele lui din tinereţe şi îi auzeam pe cei care lucraseră cu el povestind despre flerul lui jurnalistic. Scosese Evenimentul zilei din zodia găinii născătoare de pui vii şi făcuse din el una dintre cele mai serioase publicaţii ale vremii. Nu mai zic despre cât de mult mi-a plăcut celebrul editorial al lui „Cântarea Americii”.

Cornel Nistorescu în vremurile zăpezilor de al'dat...

În ultimii ani l-am văzut sporadic la TV, exagerat de cinic şi plictisit. Nu i-am mai citit editorialele, dar înţeleg că erau foarte slabe şi, pe alocuri, albie de porci. Am văzut la ştiri că a accidentat la un moment dat nişte motociclişti, dar de atunci nu mai ştiu nimic despre cazul respectiv. Voi? Aşa mă gândeam şi eu…

Vineri a preluat conducerea a ceea ce a mai rămas din Cotidianul şi, în aceeaşi zi, a scos de pe site un articol din care reieşea că prietenul său Petru Romoşan a colaborat cu Securitatea. Azi a mai bătut un cui în propriul coşciug moral şi jurnalistic: l-a dat afară pe Cristian Pătrăşconiu din cauză că, chipurile, nu se mulează pe profilul ziarului. Sunt sigur că lista rămâne, din păcate, deschisă.

Nu ştiu ce se va alege din Cotidianul, vedem după alegeri. Dar ştiu că din Nistorescul pe care îl admiram în studenţie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul.